În cazul în care ”Cele cincizeci de umbre ale lui Grey” ți s-a părut o trilogie cu un limbaj mult prea sau chiar ”hipersexual” pentru gusturile tale, atunci cu siguranță ai făcut o greșeală cumpărând/împrumutând această carte.
Eu însămi, am judecat greșit primele pagini ale lui Cârciova( am fost aproape de abandon), pentru că mi-am spus că citesc scriitura unui tinerel blazat, alcoolic, de un misoginism rar întâlnit și parcă, depășisem perioada când astfel de povestiri reușeau să mă mai uimească.
Am tot sperat că povestea va lua o altă turnură, iar citatul revelator “În nemernicia mea am ajuns la concluzia că scopul vieții este oralul. Ne naștem ca să ni se sugă”, mi-a spulberat speranța! DAR pentru că e bine scrisă, am continuat să citesc și ușor, ușor prejudecățile au dispărut iar eu mi-am revenit 1800. Am realizat că îmi era dor de o scriitură dură, abruptă, fără falsă pudoare și mai presus de toate care descrie bărbatul până în 30 ani pe care societatea contemporană ni-l oferă, cu prea multă generozitate, aș zice.
Numele lui este Orsin Terry-Iaky, e înconjurat de câteva femei cu nevoi, ohhh da! Fix ceea cea îi lipsea unui depresiv alcoolic, nu poate refuza să ofere ajutorul niciuneia dintre ele, iar doamnele îl cuprind brațele lor lungi cu tentacule. Mi se pare că cele, cel puțin trei femei, cu care Orsin se tot ” întreține”, nu sunt, decât,niște proiecții, ale propriului său eu.
Anagrama numelui care mă duce cu gândul la un preparat culinar cu carne de vită, mi s-a părut de o autenticitate și originalitate de care aveam nevoie.
Orsin este un inadaptat al societății, într-o continuă și profundă depresie, cu un umor cel puțin suspect care reușește să te prindă în mrejele lecturării și nici nu știi care este momentul în care treci de la dezamăgirea achiziționării acestei cărți la adorație pur și simplu, cred, că oricum…….rapid.
Eu v-aș lăsa să citiți și să concluzionați singurei, asupra calității scriitoricești, dar am simțit nevoia să vă avertizez, că nu e o carte pentru oricine, sunt convinsă că pentru pudibonzi, această carte ar putea fi o provocare greu de depășit și probabil ar urma să zacă undeva prin bibliotecă, într-un cotlon întunecat. Pe de altă parte, nici pudibondul de azi, nu mai e ca cel de odinioară…. ( ah! unde e un smiley zâmbăreț, când ai nevoie de el?)
Pe lângă firul narativ, care după cum spuneam, te prinde, am remarcat cu plăcere, într-o notă amuzantă, legătura pe care Orsin o face între darwinism și închirierea unei prostituate în noapte de Crăciun, lăsându-ne să reflectăm singuri la evoluția omului…el spune ” Ce dovezi îți mai trebuie că omul e un accident pe scara evoluției?„ Oricum ar fi, concluzia tot cu virgulă îți dă!
Apoi.
Pentru cei interesați de tetrahidrocanabiol, paginile 153-154, pot reprezenta o adevărată apologie adusă beneficiilor, care validează consumul.
Premiera neplăcută, totuși, a fost când am descoperit că există o multitudine de greșeli de ortografie. Am rămas uimită de lipsa de atenție, pentru că sunt foarte multe, poate nu, chiar pe fiecare pagină, dar oricum, ridicol de multe. Pe vremuri exista o erată, dar în cazul de față erata ar fi avut…multe pagini!
Recomand lectura, eu am vrut să cumpăr încă un roman scris de Cârciova, dar momentan nu se mai găsește. Aștept, se numește Voia.
Și dacă nu v-am convins, mai am în mânecă o încercare, un fragment care m-a amuzat teribil:
”… Pe ușă era un număr de telefon și numele Dorra. Dedesubt scris o sug bine. Am scos telefonul și am alcătuit numărul.
– Doamna Dorra?
– Da. Vă pot ajuta cu ceva?
– Păi… cred că da. Am găsit numărul dumneavoastră pe ușa de la budă din cinematograf.
– Continuați.
– Îmi cer scuze că sun la ora asta.
– E în regulă.
– Scrie ceva sub număr…
– Ce anume?
– Mi-e rușine să zic.
– Scrie că aș suge-o bine?
-Exact
-Cu cine am onoarea?
– Orsin. Orsin Terry-Iaky.
– Ei bine, domnule Terry-Iaky, priviți care-i situația: eu, de fapt, vând televiziune prin satelit.
Îmi scarpin bărbia.
– Nu-mi vine să cred.
– Știu că pare ciudat, dar să știți că foarte multă lume a semnat un contract cu firma noastră. A fost o idee bună.
– Lucrați pe comision, nu?
– Desigur. E foarte greu să-ți faci targetul.
– Știu. E trist.
– Am vândut cam nouă pachete cu numerele lăsate prin băi.
– Supertare!
– Da.
– Deci nu o sugeți bine?
– Nu. Îmi pare rău.
Am râs împreună. Era amuzant.”
Editura: Herg Benet
An apariție: 2015
Număr pagini: 488
