Etichetă: Agnes Martin Lugand

Fericirea îmi scapă printre degete, Agnès Martin-Lugand

Acesta este cel de-al patrulea roman al autoarei, pe care l-am citit și cel de-al treilea care mi-a plăcut la fel de mult ca primele două( Oamenii fericiți citesc și beau cafea și Viața e ușoară, nu-ți face griji).

Am crezut că este vorba de povestea unei femei, care își redescoperă o pasiune din tinerețe și împotriva voinței tuturor( părinți și soț) renunță la viața ei liniștită și la salariul ce-i oferea confort, în favoarea pasiunii pentru croitorie.

Fals. Deși, în parte, un pic adevărat…

Doar că romanul se concentrează foarte mult pe sentimentele peronajului principal, Iris, care este permanent nevoită să renunțe și să înfrunte ceva, în favoarea unui teritoriu nou în care intră imediat ce pășește în Paris, într-o casă a posesivei doamne Marthe.

Fericirea îmi scapă printre degete este despre cum drumul spre iad e pavat cu intenții bune, despre cum e să renunți când credeai că ai totul, despre cât de înșelători pot fi oamenii care se ascund în spatele unor măști, care o dată căzute aduc neplăceri nebănuite.

Agnès Martin-Lugand scrie ușor, pentru lecturi relaxante și pentru cititorii cărora le plac surprizele. Mi-a fost imposibil să prevăd ceea ce s-a întâmplat spre finalul cărții și trebuie să recunosc că am rămas impresionată de modul în care autoarea a aruncat bomba. Simțeam că e ceva în neregulă, dar nu m-a dus gândul acolo.

Vă las să descoperiți ”bombița” și vă doresc spor la citit!

Viața e ușoară, nu-ți face griji, Agnes Martin-Lugand

Așa cu mi-am promis, imediat ce am terminat de citit Oamenii fericiți citesc și beau cafea am fugit în prima librărie,ce mi-a ieșit în cale și am cumpărat această carte, care speram mult, mult să nu mă dezamăgească și Slavă Domului, nu a fost cazul!

Dacă la prima parte, am avut un nod în gât în primele 40 de pagini, ei bine, la aceasta am bocit de mi-a ieșit sufletul din mine începând cu pagina 54. M-am oprit în repetate rânduri din plâns ca să îmi liniștesc soțul, încercând să îi  explic că totul e în regulă cu mine, doar că m-am lăsat pradă emoțiilor pe care Lugand le-a desăvârșit prin scrierea sa și în aceasta, cea de a doua carte.

Vi s-a întâmplat vreodată să cititți o carte și să vă pară rau că aț terminat-o?

Mie așa mi s-a întâmplat cu Oamenii fericiți citesc și beau cafea, iar motivul pentru care am cumpărat-o pe aceasta a fost acela că mi-am dorit să continui această emoție pe care am descoperit-o în prima parte.

Inițial în primele pagini am regăsit puțin din personajul așa bine creionat în cartea precedentă, și preț de câteva pagini am crezut că experiența nu o să fie nici pe departe ca aceea pe care o trăisem la prima carte. Însă m-am înșelat, imediat am înțeles capcana pe care Lugand mi-a întins-o și anume,  m-a făcut să înțeleg că personajul principal, Diane, deși purta în suflet trauma ce i-a deturnat complet, viața, era o Diane schimbată care revenise printre muritori și se pregătea pentru o nouă etapă.

Mă cunoașteți deja, sper că nu vă așteptați să vă povestesc intriga!

Am să vă spun că dacă v-a plăcut prima parte, cu siguranță o să o iubiți și pe cea de a doua. Pe mine m-a introdus într-o lume în care orice rău are o rezolvare și în care trebuie să alegi să mergi mai departe în necunoscut, să riști să te atașezi din nou de persoane și de locuri, să îți iei din nou la revedere pentru totdeauna de la anumite persoane, să știi când să te oprești din a îți mai face rău, să continui drumul spre bine și lumină.

Pe mine, aceste două cărți ce spun, aparent, o poveste simplă, m-au făcut să îmi aduc aminte de propriul trecut în care fericirea de azi, nu exista în proiecțiile mele de viitor. Am rezonat nu neapărat cu povestea tristă ci mai degrabă cu lupta pentru vindecare la care viața ne supune din când în când.

Vă recomand să citiți aceste 2 romane și vă promit câteva ore de curățare interioară.

Editura: Trei

Colecție: Fiction Connection

Titlul original: La vie est facile, ne t’inquiéte pas

Traducător: Carmen Otilia Spînu

An apariție: 2016

Număr pagini: 232

Oamenii fericiți citesc și beau cafea, Agnes Martin Lugand

M-a atras titlul și am cumpărat cartea fără să citesc nici măcar o recenzie, mi-am asumat faptul că s-ar putea ca titlul să mă fi indus în eroare. Și așa a fost, dar nu mi-a părut rău. Dovadă stă drumul meu, în prima librărie, cu intenția de a cumpăra și cartea ce a urmat acesteia, pentru că pe Oamenii fericiți citesc și beau cafea  am citit-o dintr-o răsuflare.

M-a emoționat foarte mult , iar în  primele 40 de pagini am avut un nod în gât și lacrimi în colțurile ochilor.

Neplăcutul eveniment din viața Dianei, o destabilizează complet. Nu o mai interesează nimic, nici de părinții săi nu-i mai pasă, iar viața pentru ea, nu mai este decât o tortură continuă care începe cu fiecare dimineață în care deschide ochii. Trebuie să fie cumplit să experimentezi așa traumă. ( o afli din primele pagini 🙂  )

În ciuda acestui subiect trist, Lugand reușește cumva să transforme o situație fără scăpare sau vindecare într-una cu soluții reale, pentru că numai moartea e iremediabilă, așa-i? Pentru restul, sau mai ales pentru cei rămași printre noi, viața continuă.

Lectura este una simplă și care te solicită emoțional pentru că treci de la tristețe profundă, la speranță de la deznădejde la încercarea de a depăși momentul traumatizant, de la ură la dragoste, de la vină la speranță și tot așa, un amestec de sentimente și trăiri, dar Atenție!, scris frumos și într-o notă pozitivă.

Mă fascinează astfel de lecturi, care expun o situație posibil reală , dar și o soluție, care de multe ori nu este chiar ușor de acceptat, însă viața are în fiecare zi surprize pentru noi sau pentru personajele care ne trec pragul sufletului, atunci când deschidem copertele.

Cu ce am rămas eu din cartea asta? Cu o a nu știu câta confirmare, a faptului că omul atât fizic, dar mai ales psihic este programat și deține abilitățile necesare, care-l ajută să se redefinească, să înceapă din nou de la zero până îi reușește, adică are puterea să lupte, sau dacă nu o are trebuie să citească astfel de cărți menite să îi dea putere și celui mai slab.

Mi-a plăcut, acum fug să citesc și Viața e ușoară, nu-ți face griji!