Acesta este cel de-al patrulea roman al autoarei, pe care l-am citit și cel de-al treilea care mi-a plăcut la fel de mult ca primele două( Oamenii fericiți citesc și beau cafea și Viața e ușoară, nu-ți face griji).

Am crezut că este vorba de povestea unei femei, care își redescoperă o pasiune din tinerețe și împotriva voinței tuturor( părinți și soț) renunță la viața ei liniștită și la salariul ce-i oferea confort, în favoarea pasiunii pentru croitorie.

Fals. Deși, în parte, un pic adevărat…

Doar că romanul se concentrează foarte mult pe sentimentele peronajului principal, Iris, care este permanent nevoită să renunțe și să înfrunte ceva, în favoarea unui teritoriu nou în care intră imediat ce pășește în Paris, într-o casă a posesivei doamne Marthe.

Fericirea îmi scapă printre degete este despre cum drumul spre iad e pavat cu intenții bune, despre cum e să renunți când credeai că ai totul, despre cât de înșelători pot fi oamenii care se ascund în spatele unor măști, care o dată căzute aduc neplăceri nebănuite.

Agnès Martin-Lugand scrie ușor, pentru lecturi relaxante și pentru cititorii cărora le plac surprizele. Mi-a fost imposibil să prevăd ceea ce s-a întâmplat spre finalul cărții și trebuie să recunosc că am rămas impresionată de modul în care autoarea a aruncat bomba. Simțeam că e ceva în neregulă, dar nu m-a dus gândul acolo.

Vă las să descoperiți ”bombița” și vă doresc spor la citit!