Etichetă: fiction connection

Fericirea îmi scapă printre degete, Agnès Martin-Lugand

Acesta este cel de-al patrulea roman al autoarei, pe care l-am citit și cel de-al treilea care mi-a plăcut la fel de mult ca primele două( Oamenii fericiți citesc și beau cafea și Viața e ușoară, nu-ți face griji).

Am crezut că este vorba de povestea unei femei, care își redescoperă o pasiune din tinerețe și împotriva voinței tuturor( părinți și soț) renunță la viața ei liniștită și la salariul ce-i oferea confort, în favoarea pasiunii pentru croitorie.

Fals. Deși, în parte, un pic adevărat…

Doar că romanul se concentrează foarte mult pe sentimentele peronajului principal, Iris, care este permanent nevoită să renunțe și să înfrunte ceva, în favoarea unui teritoriu nou în care intră imediat ce pășește în Paris, într-o casă a posesivei doamne Marthe.

Fericirea îmi scapă printre degete este despre cum drumul spre iad e pavat cu intenții bune, despre cum e să renunți când credeai că ai totul, despre cât de înșelători pot fi oamenii care se ascund în spatele unor măști, care o dată căzute aduc neplăceri nebănuite.

Agnès Martin-Lugand scrie ușor, pentru lecturi relaxante și pentru cititorii cărora le plac surprizele. Mi-a fost imposibil să prevăd ceea ce s-a întâmplat spre finalul cărții și trebuie să recunosc că am rămas impresionată de modul în care autoarea a aruncat bomba. Simțeam că e ceva în neregulă, dar nu m-a dus gândul acolo.

Vă las să descoperiți ”bombița” și vă doresc spor la citit!

Viața e ușoară, nu-ți face griji, Agnes Martin-Lugand

Așa cu mi-am promis, imediat ce am terminat de citit Oamenii fericiți citesc și beau cafea am fugit în prima librărie,ce mi-a ieșit în cale și am cumpărat această carte, care speram mult, mult să nu mă dezamăgească și Slavă Domului, nu a fost cazul!

Dacă la prima parte, am avut un nod în gât în primele 40 de pagini, ei bine, la aceasta am bocit de mi-a ieșit sufletul din mine începând cu pagina 54. M-am oprit în repetate rânduri din plâns ca să îmi liniștesc soțul, încercând să îi  explic că totul e în regulă cu mine, doar că m-am lăsat pradă emoțiilor pe care Lugand le-a desăvârșit prin scrierea sa și în aceasta, cea de a doua carte.

Vi s-a întâmplat vreodată să cititți o carte și să vă pară rau că aț terminat-o?

Mie așa mi s-a întâmplat cu Oamenii fericiți citesc și beau cafea, iar motivul pentru care am cumpărat-o pe aceasta a fost acela că mi-am dorit să continui această emoție pe care am descoperit-o în prima parte.

Inițial în primele pagini am regăsit puțin din personajul așa bine creionat în cartea precedentă, și preț de câteva pagini am crezut că experiența nu o să fie nici pe departe ca aceea pe care o trăisem la prima carte. Însă m-am înșelat, imediat am înțeles capcana pe care Lugand mi-a întins-o și anume,  m-a făcut să înțeleg că personajul principal, Diane, deși purta în suflet trauma ce i-a deturnat complet, viața, era o Diane schimbată care revenise printre muritori și se pregătea pentru o nouă etapă.

Mă cunoașteți deja, sper că nu vă așteptați să vă povestesc intriga!

Am să vă spun că dacă v-a plăcut prima parte, cu siguranță o să o iubiți și pe cea de a doua. Pe mine m-a introdus într-o lume în care orice rău are o rezolvare și în care trebuie să alegi să mergi mai departe în necunoscut, să riști să te atașezi din nou de persoane și de locuri, să îți iei din nou la revedere pentru totdeauna de la anumite persoane, să știi când să te oprești din a îți mai face rău, să continui drumul spre bine și lumină.

Pe mine, aceste două cărți ce spun, aparent, o poveste simplă, m-au făcut să îmi aduc aminte de propriul trecut în care fericirea de azi, nu exista în proiecțiile mele de viitor. Am rezonat nu neapărat cu povestea tristă ci mai degrabă cu lupta pentru vindecare la care viața ne supune din când în când.

Vă recomand să citiți aceste 2 romane și vă promit câteva ore de curățare interioară.

Editura: Trei

Colecție: Fiction Connection

Titlul original: La vie est facile, ne t’inquiéte pas

Traducător: Carmen Otilia Spînu

An apariție: 2016

Număr pagini: 232

Ea & El, Marc Levy

This is the excerpt for your very first post.

Anul trecut nu a plecat fără să ne demonstreze încă o dată că, deși s-a hotărât târziu să scrie Marc Levy nu contenește să surprindă, iar târgul Gaudeamus, ediția 2015,  a înlesnit întâlnirea cu un nou roman al său.

Ea & El mă duce cu gândul direct la o întrebare, care dacă ar mai exista oracole prin școli, azi, sigur s-ar regăsi. Ce îți place mai mult Cartea sau Filmul?

Marc Levy. Ea e filmul iar el e cartea iar întâlnirea celor doi rezultă într-o poveste frumoasă. El are multe frici si temeri ea încearcă să evadeze dintr-o viață care nu-i mai aparține. Doi aiuriți ale căror povești sunt ghidate de către alte două personaje secundare. Din nou un el și o ea. Acțiunea se petrece alert, așa încât nu va dura mult până vei ajunge la final.

Ia-ți o vacanță, de preferat la Paris și pune în geantă și cartea aceasta. Cred că, mulțumită unor descrieri, concise, vei urmări cu mai multă atenție, pictorii ambulanți de pe podurile pline cu turiști sau restaurantele mici în care intră , poate doar localnicii.

Marc Levy nu se dezice nici de această dată, așa că te introduce într-o poveste, actuală, a timpurilor noastre, în care sclipirea unor afișe, lăcuite pe stâlpi, ascunde niște oameni, care respiră același oxigen ca și noi, care trăiesc drame similare cu ale noastre, care chiar dacă dau impresia că trăiesc vieți fără de cusur, ei și doar ei își cunosc, uneori, crunta realitate.

Este o carte despre prietenie, iubire, dezamăgire și loialitate. Pe mine, m-a impresionat latura prieteniei pe care Marc Levy o dezvoltă. Există aici un personaj feminin, în care m-am regăsit. Un om cu pasiuni, dur, înflăcărat, sarcastic, cu un simț al realității înconjurătoare aproape descurajant pentru cei în suferință.

Vă invit să descoperiți și voi toate personajele, citind romanul.